YO9GR – Alex

Electronica

Am luat legătura cu această lume fascinantă a electronicii prin clasa a VII-a. Pe atunci mergeam la Casa Pionierului din Focșani la cercul „Foto”, dar aveam colegi care au ales să meargă la cercul de electronică. Așa ne mai împărtășeam unii altora din micile noastre „cunoștințe tehnice”. Drept să spun, aș fi mers și acolo, dar programul de la școală și apropierea examenului de admitere la liceu nu mi-au permis să fac două lucruri deodată. Un rol hotărâtor în abordarea electronicii l-a avut, culmea, profesorul meu de la cercul foto, cerc pe care l-am urmat și în timpul liceului, doar pentru a putea folosi aparatul de mărit și revelatorul și fixatorul ! Acesta, pe lângă fotografie, era pasionat și de electronică. Aflând întâmplător că mă interesează puțin și electronica, după ce m-a luat puțin la întrebări și probabil și-a dat seama că îmi place domeniul asta, mi-a dat o cutie mare de piese de la el, unele noi, altele folosite dar bune ! Erau rezistențe, condensatori, tranzistori cu germaniu EFT (marcați și nemarcați), bobine, diode dar și niște plăci neplantate de la aparatele de radio portabile „Cora”.
Nu știu dacă realizați ce însemna acest cadou pentru un copil cam sărac, în anul 1976, când în magazinele de specialitate nu prea gaseai mare lucru și oricum prețurile erau peste puterea mea de cumpărare !!!
Deodată am devenit cel mai „bogat” în piese electronice printre prietenii mei ! Bineînțeles ca fiecare a primit ceea ce avea nevoie. Niciodată nu am ținut ceva numai pentru mine !
Acesta a fost începutul, care datorită acelui om cu o inimă mare, a devenit un început bun ! Bineînțeles că acel stoc de piese a fost un pas important pentru mine, deoarece dacă mai ardeam vreun tranzistor nu era mare jale, dar nici nu îmi băteam joc de ele !
Un alt ajutor important l-am primit de la fratele mamei mele, care probabil văzând că sunt atras de electronică și că mă chinui cu un „aparat” făcut de mine, mi-a facut cadou atunci un aparat de măsură rusesc, nou, TL4M, care mi-a dat posibilitatea să gândesc mai mult câte o schemă, să încep să înțeleg ceea ce se întâmplă, fiindcă până atunci doar puneam „cap la cap” niște piese și ieșea montajul ! Fiind la început, acel multimetru mi-a fost de un real ajutor, fiindcă față de aparatele de măsură acesta putea măsura, pe lângă tensiuni, curenți, rezistențe și factorul de amplificare al tranzistorilor, lucru pe care nu îl vedeai la aparatele care existau atunci …
În acele vremuri baza pieselor electronice provenea din aparatură stricată sau dezactivată cumpărată de prin piața de vechituri sau chiar dăruite de vreun prieten. Mai existau și acele schimburi de piese, care mai mult erau simbolice !
Am început cu montaje simple, care am avut norocul să și funcționeze și care m-au încurajat să continui. Țin minte că atunci satisfacția cea mai mare am avut-o când am construit (pe carton !) un amplificator audio cu vreo 4-5 tranzistori cu germaniu ! Funcționa destul de bine, dar nu era în zona HI-FI !!!
Prin 1982, când am devenit radioamator receptor autorizat, electronica a început să fie mai palpabilă pentru mine și am început să mai fac câte un receptor pentru banda de 80m, mici aparate de măsură, generatoare de semnal, grid-dip-metru etc. Aici am primit un ajutor imens din partea radioamatorilor mai în vârstă decât mine. Pe de altă parte, găsisem și o „sursă” de piese electronice pe care nu le găseai în comerțul socialist de stat, ceea ce mi-a dat posibilitatea să abordez proiecte din sfera digitală (un bug electronic cu 7 circuite integrate logice, altul cu 4 memorii , un frecvențmetru numeric până la 30 MHz), e drept cu un efort financiar mai mare dar și satisfacția era mai mare ! Fiindcă intrasem într-o zonă selectă și mai puțin accesibilă, pentru a „ține pasul” am început să aprofundez din punct de vedere teoretic acest hobby, în care electronica ocupă o zonă destul de mare.
Din motive obiective a urmat o mică pauză, iar în anul 1992 cand am dat examen de radioamator clasa a III-a a trebuit să aprofundez serios partea de electronică, fiindcă altfel nu se putea trece examenul. În anul 2000 am dat din nou examen, pentru clasa a II-a, în care întrebările de electronică erau mai dificile… Examenele erau atunci parcă mai complicate ca astăzi, mai ales la electronică, fără să spun că astăzi nu se mai dă examen la telegrafie, care atunci era o adevărată piatră de încercare pentru mulți și trebuie să recunosc că a fost și pentru mine !!! Culmea este că astăzi telegrafia estea modul preferat de lucru. După examenul din 1992 am primit indicativul YO9FYP, care a fost schimbat în YO9GR în luna august 2020.
Pe parcursul acestor ani am construit fel de fel de montaje, unele simple, altele mai complicate, majoritatea legate de radiofrecvență, dar și treburi practice și utile, gen invertoare de tensiune, aprinderi electronice pentru auto sau alte montaje care erau la modă în timpurile acelea și care constituiau o sursă de venit suplimentară care era folosită în achiziționarea altor piese. Foarte rar mai reparam câte un aparat de radio sau TV, dar cum apelau doar prietenii aceste reparații erau absolut gratuite.
Dacă ăn tinerețea mea procurarea unor anumite piese, mai deosebite , era o adevărată problemă, acum posibilitățile sunt altele… Nu se pune problema să nu găsești vreo piesă anume, chiar dacă ea se află în vreun magazin online aflat la mii de kilometri !
Totuși trebuie spus că sursele de informare în acele timpuri erau destul de limitate… Existau doar cataloage de componente IPRS, revista „Tehnium” sau „Radio” (URSS) sau pentru cei cu posibilitați, abonamente la reviste din lumea capitalistă, de unde ne mai inspiram și noi, muritorii de rând ! Apăreau și cărți, dar de obicei trebuia să fii atent când apăreau în librării, cu alte cuvinte trebuia să vizitezi săptâmânal librăriile, dacă nu aveai pe cineva să ți-o pună deoparte sau să te anunțe când apărea ceva nou ! Asta era baza de informare, pe lângă schemele copiate pe hârtie de la unul la altul !!! Astăzi există GOOGLE care te ajută să gasesți instantaneu Datasheet-ul la orice componentă din lumea asta, scheme, documentație, cărți în format PDF și nu mai vorbim despre YOUTUBE unde gasești fel de fel de explicații și review-uri.
Nici cu aparatele de măsură nu mai sunt probleme acum, să achiziționezi ceva, chiar dacă prețurile diferă în funcție de pretenții.
Acum am 3 multimetre digitale – FLUKE 87 (true RMS, cu autoscalare), UNI-T UT70B (cu autoscalare) și un UNI-T UT58D, dar și un capacimetru digital dedicat, o sursă de tensiune UNI-T UTP3315TFL-II, un generator de semnal FY6800 (până la 60 MHz) care are și opțiune de frecvențmetru și bineînțeles un osciloscop. Deoarece un osciloscop este un aparat de măsură foarte important, la fel ca și un multimetru, în timp am avut mai multe osciloscoape, unul home made făcut cu un tub catodic englezesc pe care dădusem cam a treia parte din salariu, unul românesc E-0102 până la 10 MHz, unul dual spot (Tesla BM 556), apoi altul analogic, tot dual spot made în China dar copie după Tektronis. Apoi am luat un osciloscop digital UNI-T UTD2042C și acum am o bijuterie de RIGOL DS1202Z-E cu 2 canale până la 200 MHz.
După 1995 am achiziționat la prețuri decente, dar în perfectă stare de funcționare, un genearator de semnal E-0503, un frecventmetru numeric E-0204, care erau date la casare după dispariția intreprinderelor de stat. Instrumente de măsură de care nu puteai să te atingi de ele, ca preț, inainte de 1989, au ajuns să fie date aproape pe degeaba, dacă cunoșteai pe cineva. La fel, dacă înainte de 1989 un osciloscop personal era o raritate și reglajele ți le faceai pe la prietenii care lucrau în domeniu și aveau la serviciu astfel de aparatură, acum orice pasionat de electronică poate avea un osciloscop pe masă, analogic sau digital, unele de mărimea unui multimetru. Dacă înainte luxul era să ai pe masă un multimetru românesc foarte bun, MAVO-35, pe care dădusem prin 1988 suma de 1.000 lei (ceea ce reprezenta jumatate din salariul mediu la acel moment), astăzi oferta este impresionant de bogată, existând aparate de măsură digitale decente începând de la prețuri extrem de accesibile ajungând până la 2-3.000 lei pentru mărci de renume, gen „Fluke”.
Bineînțeles că odată cu apariția microcontrolelor și mai ales când acestea au început să fie foarte accesibile celor pasionați, fără a lăsa un gol prea mare în buget, dar si a sample-urilor de la Microcip, National Semiconductor sau Vishay, am construit LC-metru, frecvențmetru care funcționează până la 50MHz, un identificator de componente, DDS și altele, dar după ce am cumpărat de la poporul chinez aceleași tipuri de aparate la prețuri de 10-20 usd, unele cu o precizie de invidiat, pe cele făcute de mine le-am pus bine sau le-am mai dat, să se folosească alții de ele.
Bineînțeles că am abordat și domeniul „Arduino”…
Cablajele mi le realizez ori cu tehnica fotorezist sau a transferului cu fierul de călcat. E drept că pentru mici treburi și urgente mai folosesc și cablajele de test.
În domeniul softului specific, de-a lungul timpului „m-am jucat” cu Fritzing, KiCad, Eagle, Sprint-Layout 5 (programe pentru proiectarea circuitelor imprimate) sau Micro-Cap (simulare), dar acum folosesc mai intens Multisim, pentru simularea circuitelor și Proteus pentru simularea circuitelor și totodată și proiectarea circuitului imprimat.

Așa că acest blog va fi populat pe parcurs cu câte o „realizare” sau vreun review la vreun aparat sau altceva legat de electronică pentru a fi de ajutor celor care intră pe acest site.

Celălalt hobby al meu, fotografia, mai vechi cu vreo 2 ani decât electronica, a ocupat la un moment dat locul principal în petrecerea timpului liber, dar și al „investițiilor” în aparatură.
Pentru fotografie am un site cu cca 2000 de imagini pe un fond sonor liniștitor – www.fotomagica.ro dar și un blog, ca subdomeniu, cu informații despre tehnica și compoziția fotografică cu peste 50 de articole originale blog.fotomagica.ro unde fiecare poate găsi răspunsurl la întrebările despre fotografie și din câte spun statisticile un site foarte mult accesat !

În niciun moment nu am avut pretenția de fi vreun specialist sau atotcunoscător în vreun domeniu, mai ales în electronică. Am postat totuși aceste articole cu mici realizări pentru a se inspira și altcineva în cazul în care caută ceva anume. Îmi pare rău că nu am făcut treaba asta mai demult când cheful de construit era mult mai mare ca acum ! Cu toate aceste sper să găsiți ceva util aici !


De aceea cred că fiecare este dator să împărtășească și altora câte ceva din cunoștințele dobândite, fiindcă de oriunde poți învăța câte ceva… Dictonul latin „discendo discimus” care s-ar traduce „învățând pe alții ne învățăm pe noi” își poate găsi locul în aceste site-uri.
Ideea este să ții mereu mintea în priză cu lucruri folositoare și noi, pentru a te putea bucura cât mai mult de ea !
Nu în ultimul rând, trebuie să precizez faptul că acest blog nu este creat pentru a promova sau vinde vreun produs, fiindcă electronica este doar un hobby pentru mine. Cu toate acestea, dacă va fi nevoie se va crea o zonă de vânzări legate de electronică, care va conține obiecte, piese sau aparatură personală care nu mai sunt folosite sau sunt în plus.